Istoric
Universitatea de Arhitectură şi Urbanism "Ion Mincu" este principala instituţie universitară de stat dedicată formării specialiştilor în domeniul arhitecturii şi urbanismului. Ea este totodată şi cea mai veche instituţie de acest fel din România, fiind continuatoarea formelor succesive de învăţământ de arhitectură iniţiate în 1892 prin Şcoala de arhitectură înfiinţată de Societatea Arhitecţilor Români.
Invăţământul de Arhitectură a fost înfiinţat în temeiul decretului domnitorului Alexandru Ioan Cuza din 1 octombrie 1864, cu denumirea de "Şcoală de Ponţi şi Şosele, de Mine şi Arhitectură". Această primă secţie de arhitectură a dispărut în scurt timp din lipsa fondurilor şi a elevilor. In aprilie 1891, Comitetul de Conducere al Societăţii Arhitecţilor Români, a luat hotărârea să constituie, sub auspiciile sale, o şcoală particulară de arhitectură. Aprobată în august 1892 şi condusă de Ion Socolescu, Şcoala de Arhitectură a Societăţii Arhitecţilor Români a funcţionat cu regularitate timp de 5 ani. Această şcoală particulară a fost oficializată ca învăţământ de stat, sub denumirea de Şcoala Naţională de Arhitectură, secţie a Şcolii de Belle-Arte din Bucureşti, prin reforma învăţământului iniţiată de ministrul Spiru Haret, în decembrie 1897.
Ulterior, printr-o decizie ministerială, arhitectura a fost scoasă de sub tutela Şcolii de Belle Arte, în toamna anului 1904 creându-se Şcoala Superioară de Arhitectură, ca instituţie independentă de învăţământ superior, cu un director propriu, în persoana lui Ermil Pangratti. Învăţământul de arhitectură şi-a căpătat pentru prima oară o lege a sa proprie în mai 1932. Echivalând-o în grad cu universitatea şi păstrându-i titulatura de Academia de Arhitectură, pe care i-o dăduse un decret din 15 iulie 1931, noua lege reglementa totodată şi dreptul purtării titlului şi al exercitării profesiei de arhitect în România. Academia de Arhitectură a funcţionat sub rectoratul profesorului Petre Antonescu până în 1938. Din toamna anului 1938, fără să-şi modifice profilul, dar regrupându-şi disciplinele, Academia de Arhitectură a fost înglobată cu o titulatură nouă - Facultatea de Arhitectură - în structura Politehnicii din Bucureşti. Pentru pregătirea specialiştilor în construcţia şi reconstrucţia oraşelor, a fost înfiinţată şi a funcţionat pe lângă Facultatea de Arhitectură, din 1943 până în 1948, o secţie de specializare în Urbanism, sub conducerea profesorului Duiliu Marcu.
Desprinsă din cadrul Politehnicii în urma reformei învăţământului din 1948, Facultatea de Arhitectură a devenit instituţie independentă de învăţământ superior, cu titulatura “Institutul de Arhitectură”, cu sediul în strada Biserica Enei nr. 3-5. După o scurtă perioadă de independenţă, în octombrie 1949 Institutul a fost încorporat cu numele de Facultatea de Arhitectură în Institutul de Construcţii, nou înfiinţat prin restructurarea Politehnicii.
Prin Hotărârea CC al PMR şi a Consiliului de Miniştri al RPR cu privire la construcţia şi reconstrucţia oraşelor şi organizarea activităţii din domeniul arhitecturii din 14 noiembrie 1952, Facultatea a redevenit independentă, sub denumirea de Institutul de Arhitectură. Prin Decretul nr. 147/1953 Institutului i s-a conferit numele lui Ion Mincu. Sub această titulatură instituţia a funcţionat până în anul 2000 când, în urma hotărârii Senatului universitar, denumirea a fost modificată în Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu”, care este şi în prezent titulatura oficială.
Modificarea denumirii a fost impusă de schimbările care au avut loc în structura internă a instituţiei, generate de necesitatea diversificării ofertei educaţionale. Astfel, dacă actuala Facultate de Arhitectură este continuatoarea vechii Şcoli de Arhitectură, după 1990 au fost înfiinţate două noi facultăţi: în 1997 Facultatea de Urbanism, iar în 2003 Facultatea de Arhitectură de Interior.
\
